Comuna Ogrezeni este situată în nord-estul județului Giurgiu, pe malul drept al râului Argeș, aproape de limita cu județul Ilfov, la o distanţă de 30 km de oraşul Bucureşti. Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ412A, care o leagă, spre nord, de oraşul Bolintin-Vale și  spre sud-est, de comunele Grădinari şi Buturugeni, precum şi de oraşul Mihăilești.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ogrezeni se ridică la 4.906 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.974 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,94%), iar pentru 3,97% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. De asemenea, din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,42%), iar un număr foarte mic de cetăţeni sunt baptiști (1,24%). Pentru 4,02% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.

Locuitorii comunei Ogrezeni sunt oameni harnici, activităţile economice specifice fiind agricultura, creşterea animalelor, comerţul, unele activităţi meşteşugăreşti şi, mai ales, construcţiile. Există o tradiţie a bărbaţilor din comuna Ogrezeni de a lucra în construcţii şi a fi zidari pricepuţi. Din punct de vedere agricol, cele mai importante culturi din zona comunei Ogrezeni sunt cele de cereale păioase, porumb, legume, căpşun şi viţă de vie, iar speciile de animale ce  alcătuiesc şeptelul sunt bovinele, în special vaci pentru lapte, ovinele şi suinele.

Comuna Ogrezeni nu dispune de obiective turistice. Din punct de vedere arhitectonic, două obiective sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu, ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca monumente de arhitectură, respectiv biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1858, reconstruită în 1969–1972), situată în nordul satului Ogrezeni și biserica „Sfântul Gheorghe” (1830) aflată în sud-vestul satului Hobaia. În incinta bisericii din satul Ogrezeni se află şi un monument ridicat în cinstea veteranilor celor două Războaie Mondiale.

Din punct de vedere al mediului înconjurător, comuna Ogrezeni dispune pe întinderea sa de o pădure (pădurea Bălăşoieni) ce conţine o importantă floră de  specii lemnoase (stejar, tei, jugastru, carpen, ulm etc.) şi specii ierboase şi care adăposteşte diferite specii de vieţuitoare sălbatice. De asemenea, pe cursul râului Argeş există un zăvoi alcătuit din specii lemnoase, în special de esenţă moale (salcie, plop etc.) în care-şi găsesc adăposturile numeroase specii de păsări.

Ȋn comuna Ogrezeni există patru unităţi şcolare, respectiv o şcoală coordonatoare şi trei structuri arondate acesteia:

  • Şcoala coordonatoare „Aurel Solacolu” este situată în satul Bălăşoieni şi cuprinde trei niveluri de învătământ: învăţământ preşcolar, ciclul primar şi ciclul gimnazial;
  • Şcoala „Sfântul Nectarie” este situată în satul Ogrezeni şi cuprinde, de asemenea, trei niveluri de învătământ: învăţământ preşcolar, ciclul primar şi ciclul gimnazial;
  • Şcoala cu clasele I-IV situată în satul Hobaia cuprinde învăţământ preşcolar şi primar;
  • Grădiniţa „Iris” cuprinde învăţământ preşcolar.

Situaţia economică a familiilor din comuna Ogrezeni este, în general, suficientă şi chiar bună şi foarte bună. Se poate spune că majoritatea familiilor au un nivel mediu de trai, comunitatea nu este polarizată, cazurile de sărăcie extremă fiind foarte puţine. Chiar dacă nu toţi părinţii au locuri de muncă stabile, grija lor principală o constituie copiii şi, în consecinţă, principalele eforturi financiare le fac cu aceştia din dorinţa de a-i şcolariza şi a-i ridica la alte standarde sociale. Totuşi, sunt şi cazuri de familii ale căror venituri sunt nesigure şi adesea foarte mici, ceea ce afectează posibilitatea copiilor de a fi întreţinuţi corespunzător pentru a merge la şcoală sau împiedică cu desăvârşire mersul la şcoală al acestora.

Din păcate, comuna nu are o economie în dezvoltare, numărul antreprenorilor este foarte mic şi, ca urmare, bugetul şcolii nu se poate constitui decât în limitele posibilităţilor existente. Existenţa unei economii locale nu ar fi relevantă doar pentru susţinerea unui buget rezonabil al şcolii, dar ar putea contribui la creşterea veniturilor familiilor, la creşterea locurilor de muncă locale, cel puţin pentru unul dintre părinţi şi, nu în ultimul rând, ar putea constitui un factor de încurajare a dezvoltării sustenabile a şcolii, inclusiv prin adăugarea unor noi forme de studii. Astfel, şcoala însăşi ar deveni unul dintre pilonii de dezvoltare a localităţii.

Cetăţenii comunei Ogrezeni sunt, în general, oameni cu respect faţă de şcoală şi învăţătură. Dintotdeauna a existat o relaţie bună între membrii comunităţii locale şi personalul didactic. Cadrele didactice din comună se bucură de respectul şi aprecierea comunităţii locale. Părinţii şi elevii sunt conştienţi că şcoala este singurul mijloc de integrare şi de promovare socială şi singura lor şansă de a avea un viitor mai bun. Părinţii se implică în mod consecvent în activitatea şcolii în măsura în care sunt solicitaţi. Este un mare avantaj pentru dezvoltarea şcolii această relaţie cu comunitatea locală.

În ceea ce priveşte mediul înconjurător în care vieţuieşte întreaga comunitate se poate spune că eforturile pentru protejarea acestuia nu sunt dintre cele mai consistente. Administraţia locală a făcut paşi importanţi în ultimul timp în ceea ce priveşte igienizarea unor terenuri ale localităţii şi în ceea ce priveşte colectarea deşeurilor. Dar, sunt încă multe de făcut pentru a educa populaţia în vederea colectării diferenţiate a deşeurilor în scopul reciclării acestora, refolosirii şi diminuării cantităţilor ce se depozitează. De asemenea, sunt încă multe de făcut în vederea protejării apelor de suprafaţă şi a arealelor verzi faţă de efectele comportamentului neadecvat al multor cetăţeni. În vederea unei contribuţii semnificative a şcolii la un demers care să vină în întâmpinarea nevoii de a păstra un mediu sănătos, echilibrat şi frumos pentru generaţiile prezente ca şi pentru cele viitoare, şcoala îşi propune să acţioneze prin intermediul elevilor, prin educarea ecologică a acestora.